Parohia "Sfintii Ciprian si Iustina", Bletchley, Milton Keynes

St Cyprian and Justina

Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântam ţie: Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina

Ocrotitorii parohiei noastre sunt Sfântul Sfintit Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina, fecioara. Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte în fiecare an pe 2 octombrie.

Viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina

Acatistul Sfinţilor Ciprian şi Iustina

Troparele şi condacele Sfinţilor Ciprian şi Iustina



Viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina

Pe vremea împărăţiei lui Deciu, era în Antiohia Siriei un filozof şi vrăjitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, născut dim părinţi necredincioşi, care a fost dat în copilăria să spre slujba păgânescului şi necuratului lor zeu, Apolon. În anul al şaptelea al vârstei sale îl încredinţară la vrăjitori spre învăţătura meşteşugului vrăjitoriei şi a draceştii întelepciuni. Iar după zece ani de la naşterea să a fost trimis de părinţi spre săvârşirea jertfei în muntele Olimpului, pe care păgânii îl numeau locuinţa dumnezeiască, căci acolo se afla nenumărată mulţime de idoli întru care mulţi diavoli locuiau. Ciprian a învăţat în acel munte înalt mult meşteşug diavolesc. Apoi s-a dus în cetatea Agra, a petrecut şi în Tauropoli slujind zeiţei Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia, a mers în Egipt, în cetatea Memfis, la capii răutăţilor şi multe farmece şi vrăjitorii învăţă. La treizeci de ani a mers la caldei şi acolo a învăţat să citească în stele. Şi în Antiohia a mers, fiind atunci desăvârşit în toată răutatea: vrăjitor şi fermecător, pierzator de suflete, mare prieten şi credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur faţă în faţă a vorbit şi de cinste mare de la dânsul s-a învrednicit. "Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunaâdu-mă la toată porunca lui". Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian după întoarcerea să la Dumnezeu. În Antiohia a petrecut multă vreme şi a adus pe mulţi oameni spre toată necurata fărădelege. Acum era cu totul în fundul iadului şi în gurile diavoleşti, fiu al gheenei, părtaş al celor diavoleşti şi al pierzării celei veşnice. Iar Domnul, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, pentru negrăita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruită de pacatele omenesti, a vrut ca pe acest om sa-l caute şi pe cel afundat în adâncul iadului din prăpastie să-l scoată şi să-l mântuiască, spre arătarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, căci nu este pacat să biruiască iubirea Lui de oameni. Şi l-a mantuit pe Ciprian din pierzarea lui în acest chip.

Întoarcerea lui Ciprian către Domnul nostru Iisus Hristos
Tot în vremea aceea trăia în Antiohia o fecioară cu numele de Iustina, născuta din părinţi păgâni. Tatăl ei se numea Edesie şi era slujitor idolesc, iar maica să se numea Cleodonia. Fecioara Iustina când a ajuns la vârsta desăvârşită, şezând în casa să la fereastra, a auzit din întâmplare un cuvânt de mântuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie şi care grăia pentru întruparea Domnului nostru Iisus Hristos că S-a născut din Curata Fecioară Maria si, multe minuni făcând, a voit a patimi pentru mântuirea noastră şi a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri şi a stat de-a dreapta Tatălui şi împărăţeşte în veci.
Această propovăduire a diaconului a căzut pe pământ bun în inima Iustinei, căci degrabă a început a aduce rod şi a dezrădăcina din ea toţi spinii necredinţei. Iustina voia ca mai mult şi mai desăvârşit să înveţe de la acel diacon, însă nu îndrăznea să-l caute pe el, împiedicând-o feciorelnica ruşine. Însă mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultând cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrând în inima ei Duhul Sfânt, a crezut în Hristos. Şi în scurtă vreme şi pe maica ei a făcut-o să creadă şi după aceea şi pe bătrânul ei tată l-a adus la credinţă; el, văzând înţelegerea fiicei sale şi auzind cuvintele ei cele înţelepte, socotea în sine că idolii, fiind făcuţi de mâini omeneşti, cum pot să fie ei dumnezei, neavând nici suflet, nici suflare? Şi o vedenie minunată a văzut el noaptea în vis, prin dumnezeiasca arătare: adică o tabară mare de îngeri purtători de lumină, iar în mijlocul lor era Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, şi L-a auzit pe El grăindu-i: "Veniţi la Mine şi vă voi da vouă cereasca împărăţie". Apoi, deşteptându-se din somn, Edesie îndată a mers cu femeia şi cu fiica să la episcopul creştinesc pe care îl chema Optat, rugându-l pe el să-i înveţe credinţa lui Hristos şi să le dea lor Sfântul Botez şi i-a spus lui cuvintele fiicei sale şi îngereasca vedenie pe care singur o văzuse. Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de întoarcerea lor si, grăindu-le mult despre credinţa în Hristos, a botezat pe Edesie şi pe Cleodonia, femeia să şi pe fiica lor Iustina şi, împărtăşindu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar după ce s-a întărit Edesie în credinţa lui Hristos, văzând episcopul evlavia lui, l-a facut preot; şi petrecu în fapte bune şi în frica de Dumnezeu un an şi sase luni şi asa, în sfânta credintţă, şi-a sfârşit viaţa. Iar Iustina bine s-a nevoit în poruncile Domnului, iubind pe Mirele său Hristos şi slujindu-I Lui în rugaciuni, în feciorie şi în curăţenie, în post şi în mare înfrânare. Iar vrăjmaşul cel ce urăşte neamul omenesc, văzând o viaţă ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune şi a inceput a o supăra, felurite nevoi şi necazuri pornindu-i împotrivă.

Era atunci în Antiohia un tânăr învăţat pe nume Aglaid, fiu de părinţi bogaţi şi slăviţi, vieţuind cu desfătare întru deşertăciunea lumii acesteia. Şi acesta, într-o vreme oarecare, a văzut-o pe Iustina fecioara mergând la biserică şi s-a minunat de frumuseţea ei. Iar diavolul a pus gând rău în inima lui asupra ei şi, aprinzându-se de dorul ei, Aglaid a început a se gândi în toate chipurile, ca întru cunoştinţa şi dragostea ei să vie şi, înşelând-o, să aducă pe mieluşeaua cea curată a lui Hristos întru necurăţia cea gândita de dânsul. Şi pândea calea ei, ori unde avea să meargă fecioara şi, întâmpinând-o, o amăgea cu cuvinte desfrânate, laudându-i frumuseţea. Apoi, spunându-i cuvinte de fericire şi arătându-şi dragostea să către dânsa, cu curse înşelătoare şi mesteşugit împletite o urmărea pe ea spre desfrânare. Iar fecioara se întorcea şi fugea de dânsul, înfricoşându-se de el şi nu voia să-i asculte înşelătoarele şi viclenele cuvinte. Şi tânărul, dorind frumuseţile ei cele fecioreşti, a trimis la dânsa rugăminte ca să voiască să-i fie lui soţie. Iar ea a răspuns către dânsul: "Am pe Mirele meu Hristos căruia Îi slujesc şi curaţia mea îmi păstrez. Acela şi sufletul şi trupul meu imi păzeşte de toată necurăţia".
Un răspuns ca acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid şi mai mult a dorit-o, aprinzându-l pe el diavol. Neputând nicidecum să o amăgească, a gândit ca s-o răpească; şi adunând spre ajutor tineri fără de rânduială, asemenea lui, i-a păzit calea pe care obişnuia fecioara să meargă spre biserică la rugaciune. Acolo a întâmpinat-o şi a prins-o, ducând-o cu sila spre casa lui. Iar ea a început a striga foarte tare, bătându-l pe el peste gura şi scuipând asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au iesit din casele lor şi au alergat ca s-o scoată din mâinile tânărului cel neruşinat ca din gura lupului şi au reusit să o ia pe mieluşeaua cea fără prihană, pe Sfânta Iustina. Şi au fugit toţi cei nelegiuiţi, iar Aglaid cu ruşine s-a dus la casa sa.

Neştiind ce să mai facă, înmulţindu-se în el răutatea patimii, s-a ispitit cu incă un lucru rău: a mers la marele vrăjitor şi fermecător, Ciprian, jertfitorul idolesc şi acestuia, spunându-i necazul său, i-a cerut ajutor, făgăduind să-i dea mult aur şi argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la dânsul, îl mângâia făgaduindu-i că toată dorinţa lui i-o va îndeplini. "Eu, a zis el, voi face ca această fecioară singură să caute dragostea ta şi te va dori pe tine mai mult decât tu pe ea". Aşa, mângâindu-l, i-a dat bună nădejde.
Luând Ciprian cărţile sale de învăţătură a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care îl ştia că degrabă poate să aprindă cu necurata dorire inima Iustinei spre tânărul acela. Iar diavolul i-a fagaduit cu sârguinţă să-i îndeplinească dorinţa şi cu mândrie a zis: "Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cetăţi, ziduri am surpat, case am despărţit, vărsări de sânge şi ucideri de tată am făcut; învrăjbiri şi mânie mare între fraţi şi între soţi am pus, pe cei ce voiau să petreacă mult în feciorie i-am adus în necurăţie; pe calugării cei ce se nevoiau prin munţi şi la multă postire se deprindeau, negândindu-se niciodata la trup, în pofta desfrânării i-am adus şi i-am invatat să slujească patimilor trupeşti, iar pe alţii, care întru pocăinţă şi întru lepădarea de toate veniseră, iarăşi i-am întors la cele dintâi lucruri rele şi pe multi din cei ce petreceau în curăţie, i-am aruncat în desfrânare. Deci, oare nu pot eu ca pe această fecioară spre dragostea lui Aglaid să o plec? Si ce să zic mai mult? Cu lucrul voi arăta puterea mea degrabă. Deci, primeşte această doctorie - şi îi dădu un vas plin - şi dă-o taânărului aceluia ca să stropească locuinţa Iustinei şi vei vedea ce va fi". Acestea zicând, s-a dus, iar Ciprian, chemându-l pe Aglaid, l-a trimis pe el să stropească în taină casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. Si făcându-se aceasta, a intrat diavolul desfrânării cu săgeţile cele aprinse ale poftei trupeşti, ca să rănească prin desfrânare inima cea feciorească şi trupul ei şi cu pofta cea necurată să-l aprindă.

Avea obiceiul fecioara aceea ca în toate nopţile să-si facă rugaciunile sale către Domnul. Şi a fost după obicei, când în ceasul al treilea din noapte, sculându-se se ruga lui Dumnezeu, a simtit ca de naprasnă o tulburare în trupul ei şi furtuna rea de pofta cea trupească şi aprinderea focului gheenei. Şi a fost acea supărare şi în acel vifor dinăuntru multă vreme; îi venea întru pomenire acel Aglaid, căci se ridicaseră în ea gândurile cele rele. Se mira fecioara şi singură de sine se ruşina, simţindu-şi sângele fierbând ca într-o căldare şi se gândea la lucruri de care întotdeauna, ca de nişte necurăţenii, se scârbea. Şi cu bună cunostinţă fiind Iustina, a înţeles că de la diavol i s-a tras acest razboi întru dânsa şi îndată, înarmându-se cu arma semnului crucii, a alergat către Dumnezeu cu fierbinte rugăciune şi a strigat din adâncul inimii către Hristos, Mirele său, zicând: Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iată, vrăjmaşii mei s-au ridicat asupra mea, curse au pregătit pentru picioarele mele şi au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele Tau şi m-am veselit şi când ma supără ei pe mine, eu la Tine scap şi naădăjduiesc, spre a nu se bucura vrajmaşul meu de mine; căci ştii, Doamne Dumnezeul meu, că eu sunt roaba Ta şi curăţia trupului meu pentru Tine o păzesc şi sufletul meu Čšie ţi l-am încredinţat. Deci, păzeşte pe oaia Ta, Păstorule bun, nu mă lăsa întru mâncarea fiarelor celor ce caută să mă înghită pe mine, dă-mi biruinţă poftei celei rele a trupului meu.
Astfel, sfânta fecioară, stăruind mult în rugăciune, a ruşinat pe vrăjmasul care, fiind biruit de rugăciunea ei, a fugit de la dânsa cu ruşine; şi s-a întors odihna în trupul şi în inima Iustinei şi s-a stins văpaia poftei, iar războiul a încetat şi fierberea sângelui s-a potolit şi Iustina a dat slavă lui Dumnezeu, cântând căntare de biruinţă.

Diavolul s-a întors la Ciprian cu veste rea, că nu a reuşit întru nimic. Dar Ciprian l-a intrebat pe el din care pricină nu a putut s-o supună pe acea fecioara. Iar el, cu toate că nu voia, i-a spus adevărul, zicând: "Pentru aceasta nu am reuşit, pentru că am vazut pe ea un semn de care m-am înfricoşat, şi din această cauză nu am putut ca să o biruiesc". Ciprian a chemat un diavol mai cumplit şi l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. Si mergând acesta, a facut mai multe decât cel dintâi, căci cu mare putere a năvălit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rugăciune s-a înarmat şi mai mare nevoinţă a arătat, pentru că s-a îmbrăcat în haină de păr şi işi chinuia trupul său cu înfrânarea şi cu postul, numai pâine şi apa mâncând. Şi aşa, îmblânzindu-şi patimile trupului, a biruit pe diavol şi l-a gonit cu ruşine, iar el, la fel ca şi cel dintâi, nesporind nimic, s-a întors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre căpeteniile diavoleşti şi i-a spus despre slăbiciunea celorlalţi doi diavoli trimişi care nu au putut să covârşească o fecioară şi a cerut de la dânsul ajutor. Iar el a ocarât pe diavolii cei dintâi cu sălbăticie, ca pe cei ce nu sunt bine iscusiţi în acel lucru şi ca pe cei ce nu ştiau cum să îndulcească desfrânarea în inima fecioarei. Şi i-a dat bună nădejde lui Ciprian, făgăduindu-i ca singur, în alt chip, să ispitească pe fecioara.
Ducându-se de la Ciprian, s-a prefăcut pe sine în chip de femeie şi aşa a intrat la Iustina; si, şezând, a început a grăi cu dânsa cuvintele cele dumnezeieşti, ca şi cum ar fi vrut să urmeze vieţii şi curaţiei ei; o întreba ce fel de plată o să aibă pentru această viaţă sfântă şi pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: "Mare şi negrăita este plata pentru cei ce vieţuiesc în curăţie, şi mâhnire mare au oamenii care nu bagă de seamă o visterie mare ca aceasta a curăţiei îngereşti". Iar diavolul, descoperindu-şi neruşinarea, cu meşteşug a început a o amăgi, zicându-i: "Apoi în ce chip ar putea să fie lumea şi cum s-ar naşte oamenii? De ar fi păzit Eva curăţia, apoi de unde s-ar fi înmulţit neamul omenesc? Cu adevărat, bună este însoţirea, pe care singur Dumnezeu a rânduit-o, şi Sfânta Scriptură o laudă, zicând: "Cinstită este nunta întru toate şi patul nespurcat. Mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu oare nu au fost întru însoţirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mângiierea omului, ca spre copiii săi căutând să se înveselească şi să laude pe Dumnezeu?"
Nişte cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol amăgitor şi mai bine decât Eva l-a biruit pe el; pentru că, neintrând în mai multă vorbă cu dânsul, a alergat degrabă la limanul Crucii lui Hristos. Şi a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei şi inima si-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele său, şi îndată a pierit diavolul, cu mai mare ruşine ca cei dintâi. Acel mare diavol a venit şi la Ciprian, tulburat; şi cunoscând Ciprian că nici acela nu a reuşit nimic, a zis către diavol: "Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruieşti, fiind diavol puternic şi iscusit mai mult ca alţii în acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi fecioreşti? Deci, spuneţi-mi mie: cu ce fel de arme vi se împotriveşte vouă şi cum puterea voastră cea tare neputincioasă o face?" Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrând, a mărturisit:
Nu putem, a zis el, să privim spre semnul Crucii, ci fugim de dânsul, căci ne arde precum focul şi ne goneste departe.
Ciprian s-a suparat foarte tare asupra diavolului, că l-a adus întru ruşine şi se certa cu dânsul, zicându-i: "Dar aşa este puterea voastră, că o fecioară neputincioasă vă biruieşte?" atunci diavolul, vrând să-l mângâie pe Ciprian, a încercat să facă alt lucru, în acest fel: s-a prefăcut în chipul Iustinei şi a mers la Aglaid, ca aşa părându-i-se lui Aglaid că este Iustina cu adevarat îşi va împlini datoria să şi nu va fi arătată neputinţa lor cea diavolească, nici Ciprian nu se va afla întru ruşine.

Când a intrat diavolul la Aglaid în chipul Iustinei, Aglaid a sărit de nespusă bucurie şi alergând la ea, a cuprins-o şi o săruta, zicând: "Bine ai venit la mine, prea frumoasă Iustina". Şi cum a zis tânărul cuvântul Iustina, îndată diavolul s-a stins, neputând nici numele Iustinei să-l rabde, iar tânărul s-a înspăimântat foarte tare şi, alergând la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au întâmplat. Ciprian, cu ajutorul vrăjilor sale, a pus pe dânsul chip de pasăre şi făcându-l ca să zboare prin vazduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastră să intre în camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin văzduh deasupra camerei Iustinei şi voia să se aşeze pe casă. S-a întâmplat atunci ca Iustina să privească pe fereastră şi văzând-o diavolul pe ea, l-a lăsat pe Aglaid şi a fugit. Şi a pierit de la Aglaid şi acea nălucire, în care se arăta ca o pasăre şi puţin a lipsit de a nu muri cazând jos, căci cu mâinile s-a apucat de vârful casei şi, ţinându-se, a rămas spânzurat. De nu ar fi fost coborât de acolo prin rugăciunea Sfintei Iustina, ar fi căzut ticălosul şi ar fi murit. Şi aşa, nereuşind nimic, s-a întors tânărul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a necăjit foarte tare, văzându-se înfrânt şi s-a hotarât ca singur să se duca la Iustina, nădăjduind în vrăjitoriile sale. Mai întâi s-a prefăcut în femeie, apoi în pasăre; şi încă nu se apropia de uşile casei ei, iar nalucirea şi înşelătoarea asemănare cu cea de femeie şi cu cea de pasăre au pierit de la dânsul şi s-a întors ruşinat.

După aceasta, a început Ciprian a face izbândire ruşinii sale, şi a adus cu ajutorul vrăjilor sale ispite asupra casei Iustinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuţilor ei, ca odinioară diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea şi cu răni îi arunca pe dânşii în necaz nemăsurat. Apoi a lovit-o şi pe Iustina cu o boală, încât zăcea la pat şi plângea maica să pentru dânsa. Iar ea o mângâia pe maica sa, precum David, zicând: Nu voi muri, ci vie voi fi, şi voi povesti lucrurile Domnului.
Însă nu numai asupra ei şi asupra rudeniilor ei, ci şi asupra cetăţii (Dumnezeu aşa a voit), a adus Ciprian vătămare, din cauza mâniei sale celei neîmblanzite şi din pricina ruşinii celei mari. Şi erau răni între dobitoace şi multe boli între oameni. Şi prin lucrare diavolească a străbătut vestea prin întreaga cetate, că marele jertfitor Ciprian pedepseşte cetatea pentru Iustina, care i se împotriveşte. Adunându-se nu puţini dintre cinstiţii cetăţeni, au mers la Iustina şi cu mânie au sfătuit-o pe dânsa ca să nu-l mai mâhnească pe Ciprian şi să se marite cu Aglaid, ca să nu patimească toţi mai multă supărare pentru dânsa. Iar ea pe toţi îi mângâia, încredinţându-i că degrabă toate vătămaturile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a şi întâmplat. Pentru că după ce Sfânta Iustina s-a rugat cu târie lui Dumnezeu, îndată toata puterea diavolească a pierit şi toţi s-au tămăduit de boli şi s-au vindecat de răni.

Schimbându-se lucrurile, popoarele Îl preamăreau pe Hristos, iar de Ciprian şi de meştesugul lui cel vrăjitoresc îşi băteau joc, încât acum Ciprian nici între oameni nu se mai arăta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuţi se ruşina. Apoi, înştiintându-se bine că semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască, si-a venit în fire şi a zis către diavol: "Pierzătorule şi al tuturor înşelătorule, vistierule a toata necurăţia şi înşelăciunea, acum ţi-a m cunoscut neputinţa, ca dacă de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poţi birui, apoi pe cine vei scoate din mâinile lui Hristos? Acum am cunoscut ca nu eşti nimic şi nu poţi nimic şi nu ai putere de izbândire. M-am inselat eu, ticălosul, ascultându-te pe tine şi crezând în înşelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creştini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioşi ca să mă izbăvească şi să se îngrijească pentru mântuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrăjmas al adevărului şi potrivnic şi urâtor a toată lumea!"
Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca să-l ucida şi, năpădind asupra lui, a început a-l sugruma, bătându-l. Şi nu avea Ciprian ajutor de la nimeni şi nu ştia cum să-şi ajute lui şi să se izbăvească din cumplitele mâini diavoleşti şi, încă fiind viu, şi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se împotrivea Iustina la toată puterea diavolească şi a zis: "Dumnezeul Iustinei, ajută-mi şi mie!" Apoi, ridicându-şi mâna, şi-a făcut semnul crucii şi îndată diavolul ca o săgeată întinsă a pierit de la dânsul. Iar el, răcorindu-se şi căpătând îndrăzneală şi chemând numele lui Hristos, se însemna cu semnul crucii şi în felul acesta se împotrivea diavolului, ocarându-l şi blestemându-l. Diavolul stătea departe de dânsul şi nu îndrăznea să se apropie, pentru semnul crucii şi pentru numele lui Hristos, care îl infricoşau şi îl îngrozeau, zicându-i: "Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!" Si, mâniindu-se asupra lui, a răcnit ca un leu şi s-a dus.

Ciprian, luând toate cărţile vrăjitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul creştin, şi, căzând la picioarele lui, se ruga să-l miluiască pe el şi să-i dea lui Sfântul Botez. Iar episcopul, ştiindu-l pe el mare vrăjitor şi tuturor înfricoşat, socotea că a venit la dânsul cu înşelăciune şi îl îndepărta, zicându-i: "Multe rele faci între păgâni şi să nu faci acestea şi între creştini, ca să nu pieri degrabă". Iar Ciprian, plângând, i-a povestit episcopului toate răutăţile sale şi cărţile sale i le-a dat ca să le ardă. Văzând episcopul smerenia lui, i-a aratat şi l-a învăţat pe el sfânta credinţă şi i-a poruncit lui ca să se pregătească să primească Sfântul Botez. Iar cărţile lui le-a ars înaintea tuturor creştinilor cetăţii. Apoi, ducându-se Ciprian cu inima umilită, plângea pentru păcatele sale, presărându-şi cenuşă pe cap şi făcea pocăinţă, strigând către adevăratul Dumnezeu şi Îl ruga pentru curăţirea fărădelegilor sale. A doua zi, intrând în biserică, asculta cuvântul lui Dumnezeu cu mângâiere şi bucurie, stând între cei credincioşi. Iar când celor chemaţi diaconul le poruncea să iasă afară, zicându-le: "Câţi sunteţi chemaţi, iesiţi!", alţii ieşeau, iar Ciprian nu a voit să iasă, ci a zis către diacon: "Rob al lui Hristos sunt, nu mă goni pe mine de aici". Iar diaconul i-a zis lui: "De vreme ce încă nedesăvârşit eşti întru Sfântul Botez, pentru aceasta eşti dator să ieşi". Iar el a răspuns: Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a păzit pe mine de diavol şi pe fecioara Iustina curată a paăzit-o şi m-a miluit pe mine; deci, nu mă izgoni din biserică până ce voi fi creştin desăvârşit.
Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului şi episcopul, cunoscându-i osârdia lui şi căldura inimii pentru credinţa în Hristos, l-a chemat la sine şi neîntârziat l-a botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aflând despre aceasta Sfânta Iustina mare mulţumire a înălţat către Dumnezeu şi multe milostenii a dat săracilor şi prinoase a făcut la biserică. Iar pe Ciprian, episcopul l-a facut citeţ în a opta zi, în a douăzecea zi l-a facut ipodiacon şi în a treizecea zi l-a făcut diacon, iar după un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbându-si obiceiul, din zi în zi mai strâmtă îşi făcea calea vieţii, totdeauna plângând pentru faptele sale cele rele de mai înainte şi a mers din putere în putere şi din bunătate în bunătate. Apoi, curând a fost numit episcop şi în acea dregătorie a arătat o viaţă asemănătoare cu cea a multor sfinţi mari şi bine a păstorit turma lui Hristos. Iar pe sfânta Iustina fecioara a făcut-o diaconiţă şi i-a incredinţat ei o mănăstire de fecioare, făcând-o pe ea stareţă asupra acelor fecioare creştine. Şi mult norod păgân, prin chipul şi prin învăţătura sa, de la închinarea de idoli întorcându-i, i-a câştigat şi i-a unit cu Biserica lui Hristos. Şi se împuţina slăvirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulţea.

Martiriul lor
Văzând diavolul o viaţă ca aceasta a lui Ciprian şi sârguinţa să pentru credinţa lui Hristos şi pentru mântuirea sufletelor omeneşti, scrâşnea din dinţi împotriva lui. Şi a îndemnat pe păgâni să-l clevetească pe Ciprian înaintea stăpânitorilor părţilor din răsărit, că pe idolii lor i-a defăimat şi mult norod dintre aceştia a întors la adevărata credinţă, iar pe Hristos, potrivnicul lor, Îl slăveşte. Adunându-se necredincioşii, au mers la Evtolmie ighemonul, care stăpânea atunci în părţile acelea şi au clevetit pe Ciprian, împreună cu Iustina, aducând asupra lor multe pricini: precum că şi idolilor şi împăratului şi tuturor stăpânitorilor potrivnici sunt şi tulbură poporul, ameţindu-l şi ducându-l în urma lor spre închinarea la Hristos cel răstignit. Şi pe stăpanitor l-a rugat ca amândoi, Ciprian şi Iustina, cu moarte să fie pedepsiţi. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca să fie prinşi şi Ciprian şi Iustina şi în temniţă să-i arunce. Şi mergând în Damasc, i-a luat pe amândoi ca să-i judece.
Acolo, şezând la judecată, i-au adus de faţă pe legaţii lui Hristos, pe Ciprian şi pe Iustina, şi judecătorul a zis către Ciprian: "Pentru ce ţi-a i schimbat slava ta cea dintâi, fiind mai înainte vestit slujitor al vechilor zei şi pe mulţi oameni la dânşii aducând?" Iar Sfantul Ciprian i le-a spus lui toate pe rând, aşa cum a cunoscut neputinţa şi înşelăciunea diavolească şi a cunoscut puterea lui Hristos, de care toţi diavolii se tem şi se cutremură şi de semnul cinstitei cruci se sting; şi şi-a spus toată pricina întoarcerii sale către Hristos, pentru care se arată gata îndată a muri. Iar judecatorul, neprimind cuvintele în inima lui şi neputând să răspundă la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sfântul să fie spânzurat şi să-i fie strunjit trupul, iar pe Sfânta Iustina s-o bată peste gură şi peste ochi. Şi au fost chinuiţi multă vreme, dar neîncetat Îl mărturiseau pe Hristos şi răbdau toate chinurile cu mulţumire. După aceea i-au aruncat pe ei în temniţă; apoi cu îmbunări îi îndemna către închinarea la idoli.
După ce n-a reuşit să-i întoarcă de la credinţa lor, judecătorul a poruncit să fie aruncaţi într-o găleată cu apă fiartă; şi căldarea aceea, deşi fierbea întruna, cu nimic nu i-a vătămat pe dânşii şi, ca într-o răcoreală Îl preamareau pe Dumnezeu. Văzând aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: "Şi eu aşijderea în numele zeului Asclepie, în acest foc voi intra şi pe vrăjitorii aceştia îi voi ruşina". Când acesta s-a atins de foc, îndată a murit. Judecătorul, văzând acest lucru, s-a înfricoşat şi, nemaivrând să-i judece, i-a trimis la împăratul Claudiu care se afla în Nicomidia şi i-a scris despre toate cele făcute de dânsii. Iar împăratul i-a judecat şi i-a osândit la moarte prin tăiere cu sabie.
După ce i-au dus la locul unde trebuiau să fie omorâţi, şi-a cerut Ciprian vreme de rugaciune, pentru ca mai înainte pe Iustina s-o omoare, căci se temea ca ea să nu se înfricoşeze de moartea lui. Iar ea, bucuroasă, şi-a plecat capul sub sabie şi la Mirele său Hristos s-a dus. Văzând moartea cea nevinovată a lor, un om oarecare, pe care îl chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dânşii, şi, aprinzându-se cu duhul către Dumnezeu, a căzut în genunchi lângă Sfântul Ciprian, sărutându-l şi mărturisindu-se pe sine creştin. Îndată alături de Ciprian şi Teoctist a fost osândit la moarte prin tăiere. Şi aşa fiind omorâţi ei, şi-au dat sufletele lor în mainile lui Dumnezeu. Trupurile lor au zăcut şase zile neîngropate şi fiind acolo nişte străini le-au luat în taină şi le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinţilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina şi Teoctist. La mormântul lor au inceput să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo. Cu ale lor rugaciuni să tămăduiască Domnul şi bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, Amin.
(Sursa: www.crestin-ortodox.ro)

Top


Acatistul Sfinţilor Ciprian şi Iustina

Condac 1
Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântam ţie:
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Icos 1
Minunată s-a arătat viaţa ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idoleşti ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoaşterea cea adevărată, ţi-a descoperit ţie, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină şi pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credinţă cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înşelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoştinţa adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce şi în păgâneasca cunoştinţă te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavoleşti meşteşuguri şi vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poti să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăveşti de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăţi calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforaţi
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarţi
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 2
Cu meşteşugurile vrăjilor tale, multe pagube şi răutăţi ai săvârşit la început; dar apoi la cunoştinţa adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulţi la Hristos, şi învăţându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2
Cartagina, Antiohia şi Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoştinţa diavolească şi cu spurcata învăţătură a slujirii idoleşti, dar Domnul, cu negrăită milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omeneşti, printr-o fecioară curată ţi-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvindu-o, ţie, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îţi cântăm:
Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgâneasca slujire
Bucură-te, că aşa ai cunoscut a Sa milostivire
Bucură-te, îţi aducem noi, închinătorii lui Hristos
Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulţi la Dumnezeu i-ai întors
Bucură-te, că şi azi esti pildă vie celor rătăciţi
Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiţi
Bucură-te, că păzeşti Biserica oilor cuvântătoare, de rătăcire
Bucură-te, că o aperi pe Ea de dosădire
Bucură-te, îţi cântăm ţie cu umilinţă
Bucură-te, izbăvitorule de vrăjmaşul cel rău
Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 3
În chip minunat ţi-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgâneasca, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos şi Sfânta Sa învăţătură, de la păgânătate a venit la creştineasca credinţă, învăţându-se a slăvi pe Dumnezeu şi a-I cânta Lui: Aliluia!

Icos 3
Ca într-un pământ bun căzând samânţa propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei, a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinţii săi a venit la Hristos, slujindu-l Lui în rugăciune, în post şi în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l, ne uimim, şi intelegând în ce chip tainic orânduieşte Dumnezeu întoarcerea celor aleşi ai Săi la lumină, îţi cântăm ţie, celui ce îndelungă vreme ţi s-a pregătit cărare:
Bucură-te, că Domnul te-a cunoscut pe tine a fi vas ales
Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces
Bucură-te, că printr-însa ţi s-a pregatit cărarea întoarcerii la Hristos
Bucură-te, că Iustina întâi pe părinţii săi de la păgâneasca slujire i-a întors
Bucură-te, că Iustina Mireasă aleasă a lui Hristos s-a dovedit
Bucură-te, că Lui în post şi multă rugăciune I-a slujit
Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire
Bucură-te, că ne-a învăţat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire
Bucură-te, că şi azi daţi lumină celor indoielnici
Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credinţă se arată şovăielnici
Bucură-te, si împreună cu Iustina roagă-te pentru noi
Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 4
Văzând răvna cea mare a fecioarei Iustina către Hristos, căci pe mulţi începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine şi al oamenilor, diavolul, a pornit asupra-i cumplit război al răutăţii, dar ea, întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4
Cu multă iscusinţă a socotit vrăjmaşul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire şi spre dumnezeiasca slujire încă şi a altor vase ale lui Dumnezeu, şi cursă înşelătoare cu meşteşug îi întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăţie. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzită a fost de toată spurcăciunea, pentru care şi noi, uimiţi de înţeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ţie:
Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavoleşti asupra fecioarei celei curate
Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate
Bucură-te, că aşa orânduieşte Dumnezeu cărările mântuirii
Bucură-te, că ne înveţi pe noi a fi tari şi statornici la vremea ispitirii
Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită
Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită
Bucură-te, că meşteşugitele curse nu au înşelat-o
Bucură-te, că mieluşeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o
Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte
Bucură-te, Sfinte, că ai preţuit curăţenia ei cuminte
Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni suntem apăraţi de multe ispite
Bucură-te, şi ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 5
Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene, şi nici cu sila, a o atrage pe fecioară de la păzirea curăţiei sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc şi mare vrăjitor şi fermecator, căci aşa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăita înţelepciune noi minunându-ne, cântare aducem Lui: Aliluia!

Icos 5
Cu necurată putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăţia fecioarei Iustina, că să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăţia lui Aglaid, şi s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte şi cu puterea rugăciunii, a biruit săgeţile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ţie:
Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare
Bucură-te, că s-a păzit curăţia neprihănitei fecioare
Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei, prin Cinstita Cruce
Bucură-te, că şi azi rugăciunea ta biruitţă împotriva diavolului aduce
Bucură-te, că şi noua credinţa Iustinei spre pildă ne stă înainte
Bucură-te, că şi ţie însuţi, spre ajutor s-a făcut, Sfinte
Bucură-te, că aşa ai cunoscut amagirea vrăjilor idoleşti
Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruieşti
Bucură-te, că pe voi Sfinţilor Ciprian şi Iustina, vă chemăm în ajutor
Bucură-te, că v-aţi făcut biruitori asupra tuturor rătăciţilor
Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credinţelor paganeşti
Bucură-te, că şi azi farmece şi descântece ca spurcate vrăjitorii le vădeşti
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 6
Văzând biruindu-se meşteşugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii, ţi-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci aşa a voit Domnul, că să se vădească marea neputinţă şi înşelăciunea uneltirilor diavoleşti, şi să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toţi să-L lăudăm pe El, cântând: Aliluia!

Icos 6
Smerindu-şi trupul său cu postul şi rugăciunea, cu haină aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleşug ca şi oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească, voind, parcă, să urmeze vieţii şi curăţiei ei. Dar acest chip de ademenire înţelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:
Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii
Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înşelăciunii
Bucură-te, că prin stăruinţa ta în prigonire, ca şi oarecând Pavel, statornic te-ai arătat
Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat
Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic şi în credinţă
Bucură-te, căci la fel ca Pavel ai vădit că pe cele rele le lucrai doar din neştiinţă
Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat
Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul şi Viaţa ai aflat
Bucură-te, că şi pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii îi luminezi
Bucură-te, că acum în lumina cerească te desfătezi
Bucură-te, şi ne întoarce pe noi din orice rătăcire
Bucură-te, îţi cântăm ţie, cautând prin tine mântuire
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 7
Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăţiei Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruieşte ea, zdrobind toate meşteşugurile lor, şi ţi s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre Semnul Crucii, căci crucea este foc ce-l arde şi departe îl goneşte; astfel ai început, o, Cipriane, a înţelege puterea cu care se înarmează toţi închinătorii Crucii, când aduc ei cântarea de laudă: Aliluia!

Icos 7
Scârbit ai fost mai întâi, o, Sfinte!, când ai vazut că puterea vrăjilor diavoleşti, pe care le credeai neînvinse, încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea. Dar apoi mintea ta cea doritoare de desavârşită cunoaştere a început să se lumineze prin cunoştinţa adevărului; de care bucurându-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, vas primitor de adevărata lumină
Bucură-te, că ai venit la cunoştinţa adevărului printr-o fecioară creştină
Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoaşterea cea adevărată
Bucură-te, că şi astăzi dracii de frica ta tresaltă
Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus
Bucură-te, că lumea de uneltirile diavoleşti e păzită
Bucură-te, că prin aceasta credinţa nostră e întărită
Bucură-te, corabie ce ai înfruntat marea cea înfiorată
Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ţi-a fost arătată
Bucură-te, că şi pe noi, păcătoşii, ne aduci la liman liniştit
Bucură-te, că pe mulţi să smulgi din al patimilor noian ai izbutit
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 8
Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui, a iscodit altă înşelăciune, şi mai vicleană, că să ameţească pe toţi. Astfel, s-a prefăcut luând chipul Iustinei şi a intrat la Aglaid. Acesta, crezând că nălucirea e adevărată, a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei, nălucirea s-a risipit, şi noi, înspăimântaţi fiind, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a dat o aşa putere oamenilor bineplăcuţi Lui: Aliluia!

Icos 8
Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ţi cele petrecute, iar tu, rusinat, fiindcă se vedea zădărnicia şi amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare, ca să-l poţi face pe Aglaid sau pe tine însuţi să vă puteţi apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat, nimic nu aţi izbutit, căci însuşi Mirele Cel Ceresc păzea curăţia prea înţeleptei fecioare; pentru acestea, noi cu umilinţă cântăm:
Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată
Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit
Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit
Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos şi a Crucii Sale s-a arătat
Bucură-te, că ai cunoscut cum întăreşte Dumnezeu pe Sfinţii Săi în chip minunat
Bucură-te, că şi azi credinţele rătăcite din lume izgoneşti
Bucură-te, şi ne înarmează pe noi prin credinţă împotriva celui rău
Bucură-te, şi ne dă biruinţă împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău
Bucură-te, şi împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neaşteptate
Bucură-te, şi cursele lui Veliar sfărâmă-le şi fă-ni-le nouă arătate
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 9
Neizbutind nimic împotriva credinţei celei neclintite a Iustinei şi a curăţiei ei, prin încercarea de a o arunca în praăpastia iubirii de plăceri trupeşti, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii, pornind asupră-i, ca şi oarecând asupra lui Iov, mulţime de nenorociri. Dar ea, neîncetat rugându-se, ca şi David grăaia: "Nu voi muri, ci vie voi fi şi voi poveşti lucrurile Domnului!". şi pentru toate proslăvea pe Dumnezeu, cântandu-I: Aliluia!

Icos 9
Dar nu numai asupra ei, ci şi asupra rudeniilor ei şi a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane, vătămare din mânia cea neîmblânzită şi din ruşinea cea multă ce ţi se făcuse, încât mulţi cetăţeni au mers la Iustina, voind a o sili pe ea să nu se mai împotriveasca lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulţimea vrăjilor tale. Dar ea nu prin însoţire necurată, ci prin curate şi fierbinţi rugăciuni, a izbăvit pe toţi de tot răul, batjocorind meşteşugurile vrăjitoreşti. Pentru aceasta, cu toţi văzând minunea, lăudăm pe Dumnezeu şi cântăm ţie:
Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o
Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat
Bucură-te, că mulţi din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire
Bucură-te, că întreaga cetate a luat prîntr-însa izbăvire
Bucură-te, că mulţi au venit atunci la credinţă
Bucură-te, că tu însuţi ai fost zdruncinat în întreaga ta fiinţă
Bucură-te, că pentru a doua oara ai fost puternic cutremurat
Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ţi s-a destrămat
Bucură-te, că aşa a binevoit Dumnezeu, prin minunata fecioară, a-ţi lucra mântuirea
Bucură-te, că ne înveţi pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiţi
Bucură-te, că ne întăreşti pe noi a rămâne în credinţă statornici şi neclintiţi
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 10
Ruşinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânără fecioară, tu, cel mult învăţat şi iscusit foarte în lucruri vrăjitoreşti, şi înstiinţându-te că toate meşteşugurile viclene cu puterea Crucii şi cu numele lui Hristos au fost biruite, ţi-ai venit întru simţire şi întru cunoştinţa adevărului şi ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu şi cântându-I Lui: Aliluia!

Icos 10
Vazând că te-ai trezit din somnul şi întunericul neştiintei, şi cu mânie sfântă îl ocarăşti, acum şi pe tine, care ai fost slujitorul idoleştii închinări şi al diavoleştilor meşteşuguri vrăjitoreşti, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă şi, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăveasca, ţi-ai adus aminte de Semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina, şi chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru preaminunat cutremuraţi fiind, cântăm ţie:
Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotriva ta mai vârtos
Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată
Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată
Bucură-te, că spre spurcata însoţire n-ai putut să o pleci
Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci
Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos
Bucură-te, că şi prin tine a sporit Biserica cea biruitoare
Bucură-te, că te-a câştigat la credinţa Iustina, cea curată ca o floare
Bucură-te, şi ne învaţă şi pe noi a păzi curăţia
Bucură-te, şi izbăveşte din nevoi pe cei ce iubesc fecioria
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 11
Arzându-ţi toate cărţile tale cele vrăjitoreşti înaintea credincioşilor, ai alergat la episcopul creştinesc, cerându-i lui să te unească prin Sfântul Botez cu Dumnezeul Iustinei. Şi având tu inima înfrântă şi cu multa plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viaţa ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos, căci a cunoscut episcopul buna ta râvnire. Şi precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi aprig râvnitor şi slujitor vrednic al Dumnezeului Celui adevărat, neprididind a-l aduce Lui neîncetat cântarea: Aliluia!

Icos 11
Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă şi anevoioasă, după ce ai aflat ca Hristos este Calea cea adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească şi totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea, ai mers din putere în putere şi din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai păşit din treaptă în treaptă până la cinstea de episcop, păstorind cu râvna turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiţă şi egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălţare văzând-o, cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, Cipriane, că aşa răsplăteşte Dumnezeu inima curată
Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoştinţa cea adevărata
Bucură-te, că aşa miluieşte Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă
Bucură-te, că aşa te-ai arătat arhiereu preasfinţit
Bucură-te, că şi pe Iustina vrednică diaconiţă slujirii lui Hristos ai înălţat-o
Bucură-te, că egumenă şi povăţuitoare şi altor fecioare ai dat-o
Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvna şi silire
Bucură-te, că şi noi alergăm la tine, că la un adevărat păstor, cu multă dorire
Bucură-te, şi ne povăţuieşte pe noi pe calea mântuirii
Bucură-te, şi fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 12
Prin râvna ta şi a fecioarelor cele curate povăţuite de înţeleapta Iustina, se deşerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulţea. O viaţă ca aceasta şi a ta sârguinţă cea pentru slujirea lui Hristos şi pentru mângâierea sufletelor omeneşti văzând-o diavolul, scrâşnea împotrivă-ţi, voind cu orice chip să te piardă. Însa nu ştia pierzătorul că o şi mai mare şi nepieritoare slavă îţi pregătea, şi sălăşluire cu cetele sfinţilor, ca împreună cu aceştia pururea să-I canţi lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icos 12
Neştiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului că ai părăsit păgâneasca închinare şi slujire idolească, venind la creştineasca închinare a lui Hristos, şi că pe mulţi depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul, şi neputând a te ademeni prin cuvinte meşteşugite, te-a dat la muncire cumplită, împreună cu fecioară Iustina. Iară voi toate răbdându-le şi neplecându-vă la închinarea idolească, ighemonul a poruncit să vă ucidă prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească şi evlaviosul creştin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit şi el pe Hristos. Pentru aceea, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit
Bucură-te, că şi Iustina fecioara, nevoindu-se alaturi de tine s-a sfinţit
Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-aţi fost amăgiţi
Bucură-te, că v-aţi arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiţi
Bucură-te, că astfel, de cununa mucenicească aţi fost învredniciţi
Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaşte multe tămăduiri se dăruiesc
Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc
Bucură-te, că şi noi cu mare credinţă la tine năzuim
Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaşte ajutor şi mântuire nădăjduim
Bucură-te, şi te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina şi Sfântul Teoctist
Bucură-te, şi primeşte de la noi, ca jertfă de laudă, acest smerit acatist
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 13
O, preasfinţite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, împreună cu Sfânta Muceniţă Iustina şi Sfântul Mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc şi cu cântari măresc sfântă pomenirea ta, şi cu rugăciunile tale îmblânzeşte pe Stăpânul Hristos, pentru toţi mijlocind iertare de greşeli şi izbăvire de toate cursele şi ispitirile diavoleşti, ca mântuindu-ne, să-I cântăm împreună cu tine, în veci nesfârşiţi, cântarea îngerească: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se citesc iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1:

Icos 1
Minunată s-a arătat viaţa ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idoleşti ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoaşterea cea adevărată, ţi-a descoperit ţie, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină şi pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credinţă cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înşelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoştinţa adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce şi în păgâneasca cunoştinţă te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavoleşti meşteşuguri şi vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poti să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăveşti de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăţi calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforaţi
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarţi
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 1
Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântam ţie:
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

(Sursa: www.doxologia.ro)

Top


+++

Părticele din moaştele Sfinţilor Ciprian şi Iustina se află în biserica din Meniko, Cipru. Mâna Sfântului Ciprian se găseşte în biserica Zlătari din Bucureşti. De asemenea părticele din sfintele lor moaşte se găsesc şi la capela "Sfinţilor Ciprian şi Iustina" din cadrul complexului catedralei "Sfântul Vasile cel Mare" din Moscova.

Troparul Sfintilor Mucenici Ciprian şi Iustina (glasul al 4-lea)
Cela ce mai înainte ai fost învăţator răutăţii şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstită fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai inflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca sa-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Troparul Sfântului sfinţit Mucenic Ciprian (glasul al 4-lea)
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiasca sufletele noastre.

Condacul Sfântului sfinţit Mucenic Ciprian (glasul al 2-lea)
Ca pe un ierarh cinstit şi ca pe un nevoitor preatare, lumea după vrednicie te cinsteşte, Sfintite Mucenice Ciprian, pururea pomenite şi cu cântari mareşte sfântă pomenirea ta; cerând întotdeauna să dăruiasca prin tine iertare greşelilor, celor ce cânta: Aliluia.

Troparul Sfintei Mucenice Iustina, fecioara (glasul al 4-lea)
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iustina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine căutându-Te ma chinuiesc şi împreună ma răstignesc şi împreună ma îngrop cu Botezul Tau; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru tine, că să viez pentru Tine; ci, că o jertfa fără de prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Tie. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Pentru mai multe informaţii:

Top

Romanian Orthodox Church "Sts Cyprian & Justina" Milton Keynes 2021 | Cookies policy